BAC-ul ca arma de distrugere in masa

Bun... Gandul o da de pilda natiunii pe eleva-Phoenix. Si spune, prin gura acestei tinere invingatoare, ca looserii trebuie sa isi asume esecurile. Adica, il huleste, post-mortem, pe elevul moldovean din Timisoara, care s-a sinucis, dupa ce a picat BAC-ul.

Da, sigur, de la "inaltimea" intelepciunii unui adult, este lesne sa spui "sinuciderea e gestul unui las". Dar tanarul moldovean e un caz cu totul special si s-ar fi cuvenit sa fie tratat ca atare.

Zic ca e special, pentru ca a obtinut 9 la romana, fiind unul dintre putinii din tara care au reusit aceasta performanta. Iar la matematica nu a luat 1 sau 2 sau 3. Nota sa a fost 4,35. Adica, i-a lipsit foarte putin pentru trecere.

Nu stiu ce avea de gand cu viitorul sau, dar 9 la romana inseamna ceva - o speranta fundamentata (mai ales ca nota a fost muncita, asa cum s-a vazut din marturiile prietenilor, difuzate de antena 3 sau de realitatea tv - nu mai stiu sigur). Chiar daca as fi fost intransigent in corectare, ca membru al comisiei nu as fi putut pica un asemenea elev. Da, as fi rotunjit in plus nota de la matematica!

"Nemtii" vor spune ca asta e un romanism tipic, ca nu cu derogari ajungem unde ne dorim. Dar eu sustin ca o asemenea abordare tine de comoditate, nu de nevoia de rigurozitate, mai ales in cazul elevilor, ale caror sensibilitati incorect gestionate duc la asemenea gesturi. Si mai am un argument care este strict de ordin practic. Il formulez sub forma de intrebare: de ce, ca sa fiu absolvent de BAC, e nevoie sa stiu mai mult decat adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea? Adica, de ce e musai sa dau un examen serios la mate, cu trigonometrie, analiza matematica si tot tacamul - tacam din care, peste ani, oricum nu va ramane nimic, daca nu urmez o specializare care presupune utilizarea curenta a acestor notiuni?

Inca o intrebare, retorica: se indoieste cineva ca multi dintre cei care au luat BAC-ul vor esua in viata, iar multi dintre cei care nu au luat BAC-ul ar fi reusit in viata, daca l-ar fi luat (posibil sa reuseasca si asa dar felul in care este construita societate le ofera mult mai multe sanse avand o patalama)?

Poate ca unii au vazut BAC-ul din anul asta ca pe un filtru necesar. Poate ca, pentru unii, a fost realmente util, a reprezentat un test de maturitate, de mobilizare in fata unui obstacol. S-au mobilizat, au reusit, ce mai conteaza ca, peste ani, nu vor mai sti o iota din ce au invatat pentru acest examen?! Ideea e ca au trecut, cu brio, de o etapa.

Din pacate, lucrurile nu stau asa de simplu. Intregul sistem de invatamant romanesc, de la gradinita pina in facultate este construit pe baze proaste. Elevii sunt, pur si simplu, constransi sa asimileze notiuni fara utilitate practica, iar multe din cele cu adevarat importante lipsesc din programa. Ca atare, succesele la examenele de parcurs, pana la momentul angajarii, nu dau deloc garantia ca cel angajat va face fata fisei postului, ca are baza teoretica si practica pentru asta.

Specializarile ar trebui sa se faca de timpuriu, in functiile de inclinatiile copiilor, dovedite prin testele specialistilor.

O dovada de netagaduit in favoarea a ceea ce spun: Nu s-a nascut si nici nu se va naste copilul care sa fie de nota 10 la toate materiile (nu vorbesc de notele din carnet, ci de cele meritate conform unei notari exigente si obiective). Ce sens are sa stabilim stachete pe care nu toti copiii le-ar putea atinge daca s-ar stradui?

Cerintele si notarea trebuie stabilite in functie de posibilitatile native ale elevilor. Acesta trebuie sa fie telul unui sistem de educatie onest. Altfel, BAC-ul, ca si toate examenele pe care elevii le dau sunt, pentru o buna parte dintre acestia, ca niste piedici asezate, cu cinism, in calea unor orbi.