Avem alternativă?

Miercuri seara, pe holurile de la Antena 3, am găsit un Victor Ponta bucuros ca un copil, bucuros precum era Mircea Geoană, care țopăia după exit-pollurile la alegerile prezidențiale din 2009. Ponta nu țopăia, dar avea aceeași față radioasă și râdea cu poftă de bancul său forțat, ca să nu zic inept: „Cică Geoană a fost dimineața la Băsescu, să se consulte în legătură cu funcția de președinte al Senatului. Băsescu i-a zis: ține-te tare, Mircea, nu te lăsa, sari pe ei! După ce-a plecat Mircea, Băse îl sună pe Boc și îi spune: i-am spus să sară în piscină, dar nu i-am spus că piscina n-are apă! Hă! Hă! Hă!”

Mai devreme, în direct fiind, Puiu Hașotti, liderul grupului liberal din Senatul României, le atrăgea atenția judecătorilor Curții Constituționale să aibă grijă cum vor vota dacă vor fi sesizați de Mircea Geoană în legătură cu demiterea din funcția de președinte „fiindcă s-ar putea să intrăm într-un blocaj de câteva luni la Senat”. Hașotti anunță astfel că, dacă judecătorii CC își „vor permite” să constate că Geoană a fost demis ilegal, senatorii (în primul rând cei ai Opoziției) nu vor respecta decizia, ci vor căuta căi ocolitoare. Ce credibilitate va mai avea, în aceste condiții, demersul de suspendare a președintelui, care se bazează taman pe faptul că Băsescu a anunțat că Guvernul nu va respecta decizia Justiției de indexare a pensiilor?

Spunea bine un forumist: „Băsescu are un noroc cosmic: are mereu adversari mai proști decât el, care fac mereu tâmpenii și gafe mai mari decât ale lui. Alternativa credibilă nu prea există, deși tare am avea nevoie”.

Chiar așa – chiar nu avem alternativă?

Păi să vedem: de 22 de ani, suntem conduși, în linii mari, de aceeași oameni, care se rotesc între ei. Singura diferență între politicienii români pare că unii au un talent mai mare în a ni-i face antipatici pe adversarii lor, de cele mai multe ori aparenți, conjuncturali. Un teatru cu o regie din ce în ce mai proastă.

Acum, la Putere avem modelul marinarul-blonda-piticul. Apropo de blondă, cu toată recunoștința pe care i-o port și eu Prințului Charles pentru că s-a implicat (gratuit sau nu, contează mai puțin) în promovarea imaginii României, a fost un gest deloc regal (chiar jignitor la adresa românilor morali) să o primească și să se fotografieze cu Nuți, la câteva zile după ce aceasta și-a etalat nurii într-un pictorial obraznic.

Iar în Opoziție avem modelul imberbul-fasonatul. De imberb am vorbit mai sus, de fasonat cu alt prilej. Când nu-și face freza, se străduiește (mai nou) să semene cu marinarul, dar nu trece de statutul de birjar.

Chiar dacă Geoană poate cumula, în pofida aurei de perdant și de autor al unor tâmpenii monumentale, oareșce capital politic, construind o formațiune care să intre în viitoarea ecuație guvernamentală, nu reprezintă și nu va putea reprezenta niciodată mai mult decât a fost și este: un prostănac.

Chiar dacă lăsăm la o parte politica dâmbovițeană și analizăm o posibilă guvernare pan-europeană (franco-germană), tot nu sunt prea mari speranțe de o îmbunătățire a lucrurilor. Conducătorii politici europeni și-au dovedit, deja, incapacitatea de a gestiona eficient această criză. Poate că, într-un asemenea caz (când Merkel și Sarkozy ar face și bugetul Românei), singurul câștig ar fi gestionarea mai inteligentă a resurselor mentale – decât să discutăm, cu patimă, despre cât de nasol e Băsescu și gașca lui, aproape știind că Antonescu și gașca lui vor deveni la fel de antipatici, odată ajunși la Putere, ne-am focaliza mai mult pe problemele financiare, iar jurnaliști precum Moise Guran vor deveni cei mai populari oameni din media.