Arheologul care a vrut ca cetatea Halmyris să-i fie mormântul. Și cum îi cinstește România memoria

 

Sâmbătă, 15 august 2020, la cetatea Halmyris, aflată la 2 kilometri de Murighiol (Tulcea), a avut loc un ceremonial aparte, fiind îndeplinită ultima dorință a profesorului de arheologie Mihail Zahariade. Cenușa lui a fost împrăștiată peste ruinele de unde, în urma săpăturilor efectuate de echipa pe care a coordonat-o, au fost scoase la lumină cele mai vechi morminte de pe teritoriul României ale unor martiri creștini (preotul Epictet și monahul Astion, torturați și uciși de romani –din ordinul împăratului Dioclețian- pe 8 iulie 290, după Christos).

Am aflat despre acest ceremonial cu totul întâmplător, trecând pe la Halmyris, ca turist-vizitator, exact în dimineața zilei de sâmbătă.

Fotografia înrămată a profesorului Zahariade era pusă pe o măsuță, încadrată de candele și o icoană, în interiorul modestei camere-muzeu construită lângă ruinele cetății.

Observând că privesc atent fotografia, muzeografa Anca Ivanov s-a întrerupt din expozeul despre istoria cetății Halmyris, pentru a relata că domnul profesor s-a stins pe 29 iulie, la câteva zile de la împlinirea vârstei de 70 de ani. Și că urma ca, la finalul programului de lucru, să sosească rudele profesorului, pentru ceremonial.

La Halmyris mai este mult de muncit, în sensul că săpăturile arheologice pot și trebuie să continue. Însă, odată cu dispariția nebăgată în seamă de autorități a omului care merita funeralii naționale, probabil va mai dura până ce lucrurile vor intra pe un făgaș cât de cât normal.

Grație eforturilor lui Mihail Zahariade, Halmyris a devenit un sit arheologic de însemnătate internațională, fiind constituit un colectiv de oameni de știință din România, Grecia, Olanda, Marea Britanie, SUA și Canada, condus de Zahariade, alături de profesorul american de origine greacă John Karavas, de la Centrul Internațional pentru studii helenistice din Atena. Conform mărturiei muzeografei Anca Ivanov, săpăturile erau efectuate de profesorul Zahariade, ajutat în general de studenți români, cărora li s-au alăturat, în ultimii ani, profesorul Karavas și studenți americani.

La Halmyris au fost descoperite ruinele unei necropole geto-dacice datând din a doua parte e Epocii Fierului (450 a.Chr. – 106 d.Hr.). Romanii s-au instalat la Halmyris în timpul dinastiei flaviene, reprezentată de împărații Vespasian și fii săi Titus și Domițian (69 – 89 d.Chr.), realizând o construcție din lemn. Castrul din piatră a fost realizat mai târziu, în timpul lui Traian. Pentru fortificațiile ulterioare, inclusiv turnuri de apărare a căror înălțime a fost estimată de profesorul Zahariade la 25 de metri (!) s-au folosit chiar și pietre funerare de la mormintele romane din regiune. Romanii au rezistat în spatele zidurilor cetății până la începutul secolului al VII-lea. Așezarea a fost considerată de ei una dintre cele mai importante din Sciția (un teritoriu imens, ce acoperea Cadrilaterul, Dobrogea, nordul Mării Negre -astăzi o bună parte din Ucraina-, nordul Munților Caucaz -astăzi, sudul Rusiei, Azerbaidjan și Georgia-, nordul și estul Mării Caspice -astăzi, o bună parte din Kazahstan-).

Ce au făcut autoritățile române pentru a impulsiona lucrările arheologice la Halmyris și pentru a populariza existența și însemnătatea acestui important sit de latinitate de pe harta Europei? Răspunsul revoltător este: au furat bani europeni!

Am observat lângă clădirea actualului muzeu Halmyris o altă structură, din lemn (fostul muzeu), ce are în față un panou pe care scrie: Guvernul României & Uniunea Europeană / Programul Operațional pentru Pescuit are balta pește; Beneficiar: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale «Gavrilă Simion» Tulcea; Proiect: „Punerea în valoare a patrimoniului istoric «Cetatea Halmyris» specifică zonei pescărești Murighiol”; Valoare nerambursabilă: 736.181.80 lei; Termen de execuție: iunie 2015.

Am întrebat-o pe d-na Ivanov pe ce s-au cheltuit cei peste 730 de mii de lei. Era în pragul muzeului Halmyris, o construcție din beton, șapă și lemn, cu suprafața construită de cca 100 mp. A ridicat din umeri și a spus: „Pe asta!”, întorcându-se spre clădirea tip pe care, ulterior, am regăsit-o la ruinele Cetății Argamum (Jurilovca), unde a costat 722.353,60 lei – ceva mai puțin.

Ne-a explicat că era la locul de muncă în ziua în care firma care a construit baraca a închis, subit, șantierul. A întrebat când se întorc muncitorii. Nu se mai întorceau, era gata! Păi, și cu construirea drumului de acces, a gardului împrejmuitor, a realizării gazonului etc cum rămâne? Șeful de lucrări a ridicat din umeri: „S-au terminat banii!”.

Actualizare:

Cu mulțumirile de rigoare adresate doamnei Ivanov, iată și câteva imagini de la ceremonialul golirii urnei cu cenușa profesorului Zahariade. Onoarea i-a revenit fiicei sale mai mici.