Despre desemnare

Editorialul lui CTP de azi:

Carasul d-lui Băsescu

de Cristian Tudor POPESCU | 16 OCTOMBRIE 2009

Dl. Croitoru îndeplineşte cerinţele de ultimă oră ale d-lui Băsescu: pregătire economico-financiară, experienţă în relaţiile cu FMI. Premierul Boc, pus de dl. Băsescu a funcţionat aproape un an de zile fără să se apropie nici pe departe de aceste cerinţe: este profesor de drept, nu negociase nimic cu FMI. Dar măcar era primarul Clujului şi preşedinte de partid, deci conducea oameni. Pentru funcţia de premier, prima calitate este să ai experienţă în conducerea de colective. Dl. Croitoru n-a condus nimic, niciodată până la vârsta de 52 de ani: a fost consilier la MF şi BNR şi expert financiar internaţional. O altă calitate primordială a unui premier: să aibă capacitatea şi experienţa de a lua decizii. Consilierii şi experţii, ca dl. Croitoru, nu iau decizii, ei oferă doar consultanţă, opinii profesionale. Dl. Iohannis, candidatul opoziţiei, îndeplinea aceste două cerinţe: de 10 ani administrează un oraş şi ia decizii, nu întâmplător bune. Dl. Băsescu nici nu l-a invitat la Cotroceni pentru o discuţie pe dl. Iohannis, pe care, de altfel, zice că-l apreciază. Aşa mi s-ar fi părut firesc, după discuţie, dl. preşedinte ieşea şi ne argumenta de ce nu îl acceptă pe dl. Iohannis. Nu ne anunţa că defectul lui este că e profesor, ca şi dl. Boc. Cum, de asemenea, majoritatea PSD-PNL-UDMR nu trebuia să refuze din start opţiunea la care preşedintele are dreptul: sesizarea Curţii Constituţionale mi se pare o eroare, CC nu poate decât s-o respingă. Liberalii l-au vârât pe politrucul tupeist B. Olteanu în conducerea BNR, dl. Băsescu îl extrage pe dl. Croitoru de acolo pentru a se folosi de el în pokerul său politic. Ăsta e nivelul actual al civilizaţiei politice în România.

Însă dincolo de politicăreala sinistră care animă ambele părţi aflate în conflict, nu pot să nu observ că PSD-PNL-UMDR oferă o soluţie colectivă, majoritară şi, până acum, consecventă. Dl. Băsescu oferă o soluţie strict personală, autoritară, prea puţin justificată şi contradictorie. Dl. preşedinte încearcă performanţa remarcabilă de a câştiga voturi susţinând simultan şi alba, şi neagra. Toţi politicienii îi iau pe alegători drept proşti, dar dl. Băsescu merge chiar mai departe: poporul este pentru d-sa aidoma carasului auriu. Acesta înoată în acvariu şi se loveşte cu botul de peretele de sticlă. Îl doare şi înoată în partea cealaltă. Până când se loveşte cu botul de geamul opus şi îl doare din nou, trec trei secunde. Memoria carasului auriu e mai scurtă de trei secunde. El nu face legătura între cele două senzaţii de durere şi are impresia că trăieşte în ocean.

Aşa încât, după 20 de ani de viaţă în libertate, poporul român va avea de ales peste câteva săptămâni, în mod crud şi primitiv, între o dictatură personală şi o democraţie coruptibilă şi coruptă, complicată, scumpă şi enervantă. Vai de capul nostru.

"Se poate ajunge la desthrămahrea hRumâniei!" hârâia N. Ceauşescu ca ultim argument al menţinerii sale la putere, după ce tunase şi fulgerase împotriva "huliganilor de la Timişoara", şi "agenturilor străine". Înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale din 1996, I. Iliescu răcnea: "Aveţi grijă ce faceţi! Vin ungurii! Vin moşierii!" Nu pot să alătur decât aceste imagini zicerii lui T. Băsescu de la pupitrul Cotrocenilor către români: "Dacă nu acceptaţi premierul pus de mine, FMI nu ne mai dă bani de salarii şi pensii!" Când a emis-o, dl. Băsescu a înghiţit în sec şi s-a schimbat la faţă: ştia foarte bine cu ce foc se joacă şi totuşi a jucat, cu sângele rece pe care i-l ştim. Să ameninţi, să şantajezi o întreagă naţiune, numai dl. Băsescu e în stare de aşa ceva. A mizat pe faptul că populaţia, auzind că nu-i mai vin banii de la stat, se va speria de moarte şi va trece la alegeri de partea marelui şef. Că oamenii nu vor gândi următoarele: că situaţia neplăţii salariilor şi pensiilor a fost creată de guvernul Boc pus de dl. Băsescu, nu de duhul sfânt. Că această situaţie nu e de azi, de ieri, că datează cel puţin din august, când s-a discutat prima dată cu FMI despre asta. Că dl. Băsescu n-a suflat o vorbă până acum, adică până când opoziţia adunată într-o majoritate l-a propus ca premier pe dl. Klaus Iohannis. Încă o dată dl. preşedinte dovedeşte că vrea votul săracilor cu duhul şi slabilor de înger din ţara asta.

Acum ştim şi opţiunea sa pentru postul de premier. A sa şi numai a sa, pentru că PD-L şi-a dorit un candidat politic, din rândurile sale, propunându-l înainte de a fi "lămurit" de dl. Băsescu într-un limbaj la care nu vreţi să vă gândiţi, pe dl. Emil Boc. Argumentul suprem al d-lui preşedinte este: "Îl cunosc eu pe dom' Mitică", adică pe dl. Lucian Croitoru. Cine este dl. Croitoru? O păpuşă de cârpă care poate fi manipulată de politicieni după bunul plac: un tehnocrat, după definiţia dată cu scârbă, cu 24 de ore înainte de dl. Băsescu. A, acum înţeleg! tehnocraţii sunt cârpe când sunt manevraţi de ceilalţi, dacă îi manevrez eu sunt minunaţi.

Si comentariul meu:

Una din doua: ori Constitutia e idioata, invitand practic indivizi precum Basescu la dictatura, ori este interpretata aiurea si e nevoie de medierea Curtii Constitutionale. Imping lucrurile la absurd, dar un absurd care nu este (teoretic) imposibil: daca presedintele e diliu, are chef de joaca atunci cand tara e pe duca, si propune, sa zicem, un decerebrat? Evident, o asemenea propunere este inacceptabila. Bun, dar presedintele insista si se ajunge la anticipate. Dupa alegeri, o luam de la capat si tot asa. Ca atare, sesizarea Curtii nu este inutila si nu vad de ce Curtea ar respinge-o simplu, fara comentarii. Nu cred ca se poate conjuga in speta intelesul literar al expresiei "a desemna", cu intelesul juridic. De altfel, insusi premierul demis Boc a explicitat asta intr-o lucrare a sa (si e de mirare ca presa nu a insistat asupra chestiunii, care l-ar fi pus pe pupil intr-o situatie extrem de delicata in raport cu ceea ce practica acum Zeus-ul sau). Intelesul juridic, asadar, trebuie pus in consonanta cu logica democratiei. Presedintele nu demite premierul, prin urmare nu il investeste. Il nominalizeaza doar, iar nominalizarea (desemnarea) trebuie sa se faca in consonanta cu realitatea din Parlament, in consonanta cu propunerea pe care i-o face o majoritate aleasa ori constituita. Repet, poate ca sensul juridic nu este acesta, dar Curtea Constitutionala are misiunea de a transa lucrurile. Iar daca ii va da acum dreptate presedintelui, macar vom sti ca este OBLIGATORIE modificarea Constitutiei de urgenta! Adica, aceasta ar fi o urgenta mai mare decat urmatoarele transe FMI - ar trebui ca referendumul de modificare sa se produca dimpreuna cu alegerile prezidentiale, pentru ca sa evitam situatia in care presedintele ales (ca va fi el tot Basescu sau altul) sa procedeze tot discretionar in desemnarea viitorului prim-ministru. Categoric, CTP are dreptate criticand ambele parti si vorbind de politicareala sinistra. Doar ca greseala PSD-PNL-UDMR-minoritati nu este, zic eu, sesizarea Curtii Constitutionale, ci pozitia inflexibila. Eu as fi zis asa: "Vom sesiza Curtea, iar daca instanta ii va da dreptate presedintelui, vom incerca sa conlucram cu premierul nominalizat, pentru inchegarea unui cabinet. Asta, strict pentru a evita decesul economiei. Pe de alta parte, vom schimba Constitutia, pentru a evita repetarea situatiei dupa alegeri". Si atunci, toata lumea ar fi fost lamurita in privinta celor care pun interesul national mai presus de propriile orgolii si interese. Dar, cum asa ceva nu exista...

Al doilea comentariu:

Vad ca se fac comparatii (de cele mai multe ori, in cvasi-totala necunostinta de cauza) intre Croitoru si Johannis (apropo, f multi, inclusiv dintre ziaristi, nici macar nu se sinchisesc sa ii scrie neamtului numele corect - fie intentionat, fie din prostie, fie din lene - are omul un site si o simpla cautare pe google va duce la el). In aceste comparatii (care se fac pt a se argumenta sau contra-argumenta decizia lui Basescu), nimeni nu aminteste un lucru esential: o fi dl. Croitoru competent, dar, fiindca asa i-a ordonat Basescu, vrea Guvern politic. Or, treaba nu se face de unul singur. Pe de alta parte, primarul Johannis ar fi facut Guvern de tehnocrati si (cel putin asa s-a anuntat) ar fi avut ultimul cuvint in desemnarea fiecarui ministru si secretar de stat.

Ca observatie generala: aplaudacii lui Basescu au scazut atat in numar, cat si in IQ. S-au retras multi dintre cei care l-au sustinut prin comentarii decente si inteligente in trecut, cheltuindu-si energia in sustinerea unei cauze in care au vrut sa creada. E limpede insa, din pacate, ca Basescu nu a fost decat o alta fata hada a aceleiasi hidre criptocomuniste care continua sa ne asupreasca. Din pacate, nu avem solutii, nu avem o solutie buna, ci doar alegerea raului mai mic.