Convorbirile avocat-client pot fi inregistrate si folosite ca mijloace de proba

Mi-a fost semnalata de un amic avocat Decizia 54/2009 a Curtii Constitutionale. O gasiti aici:http://www.dreptonline.ro/legislatie/decizie_admitere_exceptie_neconstitutionalitate_lege_60_2006_54_2009.php

Sunt mai multe chestiuni discutabile aici, dar cel mai important punct din decizie mi se pare acela referitor la posibilitatea inregistrarii convorbirilor avocat-client si folosirea inregistrarilor ca mijloace probatorii in instante. Decizia a abrogat un articol din Legea de aprobare a Ordonantei de Urgenta nr. 60 din 2006, articol ce interzice inreagistrarea convorbirilor avocat-client in timpul procesului. Raspunsurile specialistilor la cateva intrebari care ar lamuri pe oricine:

1. Decizia le da mana libera procurorilor sa inregistreze orice convorbiri avocat-client?
2. Tinand cont de argumentatia Curtii (vezi mai jos), se deschide calea pentru inregistrarea convorbirilor dintre medic si pacient, dintre preot si cei care i se confeseaza?
3. Ce prevede legislatia in domeniu in alte state UE?

Iata diferitele puncte de vedere exprimate de mai multe autoritati. Sublinierile imi apartin (explicatiile le dau mai jos).

Incep prin a reproduce articolul din Legea de aprobare a OUG 60 din 2006:

112. Alineatul 6 al articolului 911 va avea următorul cuprins:

«Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces este interzisă şi nu poate fi folosită ca mijloc de probă.»

Ce spun cei 55 de deputati semnatari ai sesizarii de neconstitutionalitate:

Prin modificarea alineatului 6 al articolului 911 din Codul de procedura penala (art. I pct. 112 din actul normativ contestat), s-au interzis inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta, precum si folosirea acesteia ca mijloc de proba. Acest fapt atrage afectarea dreptului la un proces echitabil, deoarece ar trebui ca, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, convorbirile sa poata fi inregistrate cand exista "indicii plauzibile privind participarea avocatului la comiterea unor infractiuni".

Ce spune presedintele Camerei Deputatilor (posibil sa fi fost Bogdan Olteanu - in Decizie nu se mentioneaza):

Cu privire la interzicerea inregistrarii convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista intr-un proces, se arata ca semnatarii sesizarii nu observa ca si in actuala reglementare procedurala astfel de inregistrari nu pot fi folosite ca mijloc de proba. Dimpotriva, noua forma a art. 911 alin. 6 din Codul de procedura penala, introdus prin textul criticat (pct. 112), constituie o garantie suplimentara a confidentialitatii relatiei profesionale dintre parte si avocat. In acest mod, este substantial consolidat dreptul la aparare al tuturor partilor care pot fi implicate in procesul penal.

Ce spune Guvernul (iarasi nu se stie care Guvern, Tariceanu sau Boc):

In ceea ce priveste interzicerea inregistrarilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta, Guvernul considera ca nu exista niciun temei pentru care procurorul sa nu poata dispune cu titlu provizoriu, pe o durata limitata, de una dintre masurile prevazute la art. 911 si urmatoarele din Codul de procedura penala, cu atat mai mult cu cat acestea sunt dispuse sub rezerva confirmarii ulterioare de catre instanta. In plus, mai arata ca noua reglementare contravine si art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat creeaza o inegalitate de tratament juridic intre avocati si alte categorii sociale.

Ce spune Curtea constitutionala

Daca se porneste de la premisa unanim acceptata ca, din anumite ratiuni ce tin de apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale si altele, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans, se pune in mod logic intrebarea referitoare la consecintele ce decurg din reglementarea potrivit careia este interzisa inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta. Aceasta deoarece este posibil ca partea pe care o reprezinta avocatul sa fie tocmai inculpatul pentru care s-a obtinut in mod legal, in conditiile Codului de procedura penala, autorizarea. Cu alte cuvinte, se consacra teza potrivit careia, in pofida faptului ca avocatul ori partea pe care o reprezinta comit grave infractiuni, acestora nu le vor putea fi inregistrate convorbirile, intrucat se situeaza, spre deosebire de ceilalti cetateni, deasupra legii. Asa fiind, prin convertirea confidentialitatii, ca obligatie a avocatului de a nu divulga ceea ce a discutat cu partea pe care o apara, in secret absolut se incalca exigentele art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Ce spune Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor:

Nu există argumente care să permită eliminarea interzicerii înregistrării convorbirilor dintre avocat si clientul sau.

Decizia CEDO care stabileste ca prin Conventie nu se interzice posibilitatea de a impune avocatilor anumite obligatii in relatiile cu clientii lor, nu poate fi interpretata in sensul ca avocatilor le pot fi inregistrate convorbirile purtate cu clientii.

Aceasta interpretare sfideaza nu numai logica juridica ci si logica umană.

A impune unei persoane o obligaţie, nu implică posibilitatea legală de a permite unui terţ ascultarea convorbirilor profesionale. Avocatii au anumite obligaţii, prevăzute în Legea nr. 51/1995 republicată, care au scopul de a preîntâmpina comiterea unor infracţiuni.

Avocaţii au însă şi dreptul la păstrarea secretului profesional. Ascultarea convorbirilor dintre avocat şi clientul său, chiar dacă nu se finalizează într-o punere sub învinuire, permite celui care ascultă să afle informaţii care sunt confidenţiale.

Nu se încalcă dreptul la un proces echitabil, daca se interzice înregistrarea acestor convorbiri.

Prezumţia că avocaţii ar fi nişte potenţiali infractori şi singurul mod in care se poate dovedi o fapta penală a acestora îl reprezintă ascultarea convorbirilor dintre aceştia si clienţi este fundamental eronată.

Ce remarc prin sublinieri:

1. Articolul de lege se refera, evident, la derularea procesului, la interzirea inregistrarilor (nu doar a convorbirilor telefonice, ci si a celor directe) dintre avocat si cel pe care il reprezinta/asista. Poate ca formularea nu e tocmai fericita, dar cred ca legiuitorul a vrut sa preintampine abuzurile procurorilor dornici de a-si stabili strategia de atac, in functie de ceea ce discuta avocatii cu clientii lor.

2. Daca, asa cum observa presedintele CD, inregistrarile oricum nu pot fi folosite ca mijloace de proba, ce sens mai are realizarea lor?

3. Original, Guvernul considera ca inregistrarile se pot realiza din dispozitia procurorilor, fara a fi necesar (decat ulterior) un mandat judecatoresc, ci doar confirmarea mandatului dat de procuror. Ce se intampla daca judecatorul infirma mandatul procurorului?

4. Curtea Constitutionala are o abordare corecta, dar dintr-un singur unghi: il urmaresc pe un inculpat pentru care s-a dat autorizatia de urmarire/inregistrare a convorbirilor. In acest context, nu se poate face o distinctie - se inregistreaza, adica, toate convorbirile acestuia, ca sint cu "neica nimeni" sau cu avocatul sau. Dar articolul de lege incriminat il pune in prim plan pe avocat si restrange interdictia la durata procesului.

5. Cred ca observatia referitoare la prezumtia de vinovatie a avocatilor este corecta.

Imi cer scuze daca gresesc, observatiile si argumentele mele rezulta strict din interpretare cu ajutorul logicii (evident, imperfecte).