Ne pregatim de falimente bancare

Ministerul de Finanţe: Deteriorarea climatului economic e o posibilă sursă de risc pentru performanţa creditelor bancare

- Pentru „situaţii excepţionale” Finanţele au decis să protejeze clienţii de falimentele bancare cu bani din privatizări

- „Noi nu vedem o asemenea necesitate”, susţine Nicolae Vulpescu, preşedintele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar

Robert VERESS

Ministerul de Finanţe a emis, cu o săptămână în urmă, un ordin prin care a aprobat împrumutarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDSB) cu venituri din privatizare „în situaţii excepţionale, în care resursele financiare ale Fondului sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiilor aferente depozitelor garantate”.

Cu alte cuvinte, în cazul unor falimente bancare, statul român garantează plata a maxim 50.000 de euro / client al unei bănci falimentare, folosind şi resurse din privatizări. Până acum, FGDSB se constituia exclusiv prin contribuţia băncilor şi implicit printr-o linie de credit permanentă. Dar, aşa cum a declarat, pentru Gândul, Nicolae Vulpescu, directorul FGDSB, Fondul Monetar Internaţional a cerut autorităţilor române să ia măsurile necesare pentru o cât mai bună capitalizare a Fondului. „Noi nu vedem o asemenea necesitate. E adevărat însă că efortul băncilor de susţinere a Fondului creşte corespunzător creşterii plafoanelor de garantare atât la persoanele fizice, cât şi la cele juridice. Pe de altă parte, trebuie ţinut cont şi de faptul că, în condiţiile crizei economice, ceea ce s-a prognozat în septembrie 2008, adică o creştere a depozitelor bancare cu 30 la sută, nu se va împlini. La momentul acesta, putem vorbi de câteva procente de creştere şi vom vedea ce va mai fi la sfârşitul anului”, spune Vulpescu. Directorul FGDSB precizează că nivelul de capitalizare a Fondului este, în prezent, de 1,25 miliarde ron, adică aproape 300 de milioane de euro. La această sumă se adaugă, cu titlu de rezervă pentru situaţii de urgenţă, 300 de milioane de ron (70 de milioane de euro) sub forma unei linii de credit permanente: „Această linie de credit a fost deschisă prin 2006 şi a rămas neutilizată până în prezent, iar noi plătim un comision anual de neutilizare de 1 milion de euro”, arată Nicolae Vulpescu.

Un eventual împrumut guvernamental ar surveni la eventuala epuizare a celor 370 de milioane de euro disponibili, constituiţi din resursele bancare.

De partea sa, într-un răspuns pentru Gândul, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) susţine că „Este o măsură adoptată de majoritatea statelor afectate de criza financiară şi economică” şi care, în cazul României „are un caracter strict de susţinere a mediului bancar, în vederea creşterii încrederii deponenţilor”.

Deşi garantarea depozitelor bancare cu bani din privatizări este o măsură de criză, Finanţele dau asigurări că nu e vorba decât de prevenţie, nicidecum de un semnal pentru falimente bancare deja prevăzute: „Menţionăm că sectorul financiar românesc este, în prezent, bine capitalizat. Practic, toate băncile au o rată a rentabilităţii cu o marjă semnificativă peste nivelul reglementat”, susţine MFP, arătând însă că există şi vulnerabilităţi semnificative: „Principalele ameninţări pentru băncile din România provin din zonă externă, anume înrăutăţirea condiţiilor de lichiditate internaţională, care ar putea pune în discuţie continuarea acestor finanţări şi, din economia internă, deteriorarea climatului economic fiind o posibila sursă de risc pentru performanţa creditelor bancare. Pentru a face faţă acestor ameninţări, programul autorităţilor române prevede, pentru sectorul bancar, în primul rând o întărire preventivă a băncilor (din raţiuni prudenţiale), prin asigurarea, de către acestea, a unui nivel al solvabilităţii de cel puţin 10 %, care să fie menţinut pe perioada 2009 – 2010. Autorităţile române (Guvern, BNR), împreună cu FMI, au avut în vedere câteva scenarii, formalizate în scenarii de rezistenţă a băncilor la stres (stress testing). Modelul de testare a rezistenţei la stres (stress testing model design) convenit este cel implementat la Banca Naţională a României din anul 2003, cu sprijinul FMI şi al Băncii Mondiale, în cadrul programului de evaluare a sistemului financiar (Financial Sector Assessment Program, FSAP). Modelul a fost îmbunătăţit în noiembrie 2008, cu ocazia unei reevaluări FSAP. Nivelurile cantitative ale indicatorilor macroeconomici folosiţi ca factori de stres se regăsesc în programul economic şi au fost agreate cu FMI şi Comisia Europeană”.