Despre FICO

Evaluarea solicitanţilor de credite conform credit-scoring-ului FICO din 3 cifre - amânată pe termen nedefinit

Scorul de credit i-a învrăjbit pe colectorii de debite cu bancherii

Senatorul colector de debite Iulian Urban a interpelat SRI, avertizând că Biroul de Credite atentează la siguranţa naţională!

Biroul de Credit a amânat pe termen nedefinit evaluarea capacităţii românilor de a-şi gestiona creditele conform standardului american FICO. Conform unui comunicat de presă de la începutul lunii trecute, începând cu luna februarie, băncile puteau apela la un instrument care, teoretic, ar uşura decizia referitoare la o solicitare de credit. Este vorba de aşa numitul credit-score: un număr din 3 cifre, ca un fel de cod numeric personal financiar. Acest număr variază intre 300 şi 850. Cu cât scoringul este mai mare, tinzând către 850 de punte, cu atât poţi primi un credit mai uşor.

Elena Baloc, specialist relaţii publice la Biroul de Credit nu a putut preciza când va fi operaţional scoring-ul FICO: „Orice program are nevoie de o perioadă de implementare, e tot ce vă pot spune”, spune d-na Baloc.

Parteneriatul încheiat de Biroul de Credite cu firma americană Fair Isaac Corporation, pentru realizarea scorului FICO al clienţilor băncilor româneşti a generat furia recuperatorilor de debite. Cel mai cunoscut dintre aceştia, avocatul Iulian Urban, proaspăt senator PDL, a interpelat chiar Serviciul Român de Informaţii, susţinând, nici mai mult, nici mai puţin, că Biroul de Credite atentează la siguranţa naţională. Urban solicită SRI să îşi precizeze poziţia faţă de „concentrarea periculoasă a unei mari cantităţi de informaţii în gestiunea unei societăţi comerciale private şi în interesul exclusiv al băncilor acţionare la Biroul de Credit”. Mai mult, Urban a încercat să-şi mobilizeze colegii din Comisia Juridică a Senatului, al cărei vicepreşedinte este, pentru a cere ca normele Băncii Naţionale a României să fie trecute prin Parlament, întrucât unele dintre acestea contravin legilor în vigoare şi prin urmare trebuie armonizate. Senatorul PDL exemplifică cuRegulamentul BNR nr. 9/2008 privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului, care conţine prevederi ce ar încălca Legea protecţiei datelor personale (nr. 677 din 2001). Urban consideră că Regulamentul le permite băncilor să-şi spioneze efectiv clienţii, să culeagă date personale pe care aceştia nu au agreat să le divulge şi să le raporteze Biroului de Credite, pentru ca Biroul să realizeze credit-scoringul FICO. „Băncile şi-au angajat deja, în acest scop, foşti poliţişti şi lucrători în serviciile secrete”, susţine Iulian Urban. Senatorul are un popular site de internet, unde subiectul este întors pe toate feţele, iar băncile tocate mărunt, ca fiind responsabile pentru criza economică şi iresponsabile în relaţiile cu clienţii lor.

De fapt, Urban este deranjat în primul rând de perspectiva ca băncile să-şi înfiinţeze propria societate colectoare de debite, renunţând la serviciile sale şi ale celorlalte firme de profil, fapt care le-ar duce, practic, spre faliment. „Practic, doar băncile câştigă din manipularea unui sistem uriaş de gestionare a informaţiilor legate de viaţa personală a milioane de români: cât câştigă, unde lucrează, ce bunuri au, date complete despre copii, soţi, părinţi. Toate aceste informaţii, culese de la institutii ale statului român (Fisc, Cărţi Funciare, ITM-uri etc.) sunt puse doar la dispoziţia băncilor. Agenţiile de colectare debite nu au legal nici o bază să ceară informaţii de la Biroul de Credit, şi nici băncile nu au voie sa le dea acces din propriile sisteme la baza de date a Biroului de Credit. Prin creşterea ilegală şi aberantă a puterii Biroului de Credit, este doar o chestiune de timp până ce băncile îşi vor face o super-agenţie de colectare debite şi se va dispensa de toţi ceilalţi jucători de pe piaţa colectării debitelor. Sunt bănci care gândesc la acest proiect. Se ştie că în România, caz singular în Europa, băncile au creat un sistem de executori bancari paralel cu executorii privaţi. Dar sistemul trebuie desfiinţat conform directivelor europene până la 01.09.1009. Şi atunci s-a lansat ideea agenţiei de colectare a debitelor. Sunt semnale şi din partea operatorilor de telefonie mobilă că ar adera la un asemenea sistem-mamut”!

În replică, Elena Baloc spune că „Nu are rost să pierdem vremea cu lucruri care nu merită atenţie. Senatorul Urban încearcă să facă bani. Aşteptăm să vedem ce îi va răspunde Serviciul de Informaţii. Vă veţi convinge atunci că tot ce susţine sunt aberaţii”.

Ce este scorul de credit?

Credit-scoring-ul (scorul de credit) din 3 cifre este un cod în baza căruia bancherii au acces la întreaga istorie financiară a unui solicitant de credit: venituri de orice fel, credite sau finanţări obţinute până în acel moment, trimiteri pe baza CNP-ului la rudele de gradul I, II şi III. Sistemul FICO calculează abilitatea prezumtivă de a înapoia un credit, evaluarea ţinând cont de locul de muncă, de stabilitatea financiară a angajatorului solicitantului de credit.
Cu cât scorul de credit (între 300 şi 850) este mai mic, cu atât se consideră că gradul de risc la îndatorare este mai mare. În SUA, unde se practică scoring-ul FICO din 1980 (la concurenţă cu sisteme complementare de evaluare oferite de alte zeci de companii), băncile au acordat credite şi celor cu un scor mic, dar în condiţii dezavantajoase pentru aceştia. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în România, conform directorului general al Biroului de Credit, Şerban Epure: „Prin combinarea scorului cu informaţiile din cererea de credit şi cu scoring-ul intern pe care unii dintre ei îl folosesc, clienţii noştri (băncile – n.r.) vor putea evalua riscul de creditare asociat persoanelor fizice cu un grad de precizie semnificativ crescut. Le va permite totodată să-şi adapteze ofertele de credit la profilul de risc al consumatorului”.