Razvan Lucescu, o dezamagire

Fotbabul nu mai e demult o preocupare intensa pentru mine, dar am momente in care cred ca am de spus ceva inteligent, chiar daca nu sint un expert. De pilda acum. Cum e de asteptat in astfel de momente, majoritatea comentatorilor de sport vor spune, cum a titrat si HotNews imediat dupa incheierea meciului Franta - Romania (1-1) ca am iesit din cursa pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal "cu fruntea sus". Dar faptul ca scoti un egal cu un autogol nu se cheama ca meriti o asemenea lauda. Echipa Romaniei a jucat la fel de urit sub bagheta lui Razvan Lucescu, cum a jucat si cand "satana" era antrenorul. Imi place de Razvan, mi-a placut ce a facut la Rapid, apoi la Brasov, dar ii lipseste, cred, curajul si determinarea de a schimba ceva cu adevarat in structura jocului selectionatei, care sufera de predictibilitate si concentrare obsesiva pe faza de aparare, fara o constructie clara in faza de atac. Iar faptul ca l-a pastrat pe Surdu in teren dupa ce a ratat nepermis, imi dovedeste ca are slabiciunile lui pentru anumiti jucatori. Ceea ce e (ar trebui sa fie) nepermis pentru un selectioner. Cred ca trebuia introdus de la inceput Gigel Bucur, care a dovedit din plin ca e in forma maxima. Cu siguranta, trebuia introdus din repriza a doua. O enigma pentru mine e Chivu. Nu cred ca as avea curajul sa-l folosesc in acest moment, cand e clar ca are scapari fenomenale (e adevarat, oarecum compensate de interventii geniale). Sper sa ma insel, sper sa fie Lucescu jr "omul providential", dar, dupa ce am vazut azi, ma indoiesc. Aveam deja temerile mele dupa meciul cu Ungaria, cand cred ca se putea bate mai clar, dar dupa inscrierea golului s-a jucat la conservare de rezultat. Stiu, aici nu vorbim doar de sport, era important pentru orgoliul Nationalei sa batem Ungaria...